„Viața mea nu ar fi fost la fel dacă medicii nu ar fi căutat o alternativă la amputarea piciorului meu”

O cădere accidentală în timp ce făcea escaladă împreună cu colegii de școală a fost ceea ce a trezit îngrijorarea familiei lui Tiago în iunie 2017. „Mi-am sucit piciorul, dar nu reușeam să-mi revin. Lunile treceau și, în ciuda tratamentului, durerea nu înceta. A venit un moment în care am început să bănuim că nu era doar o entorsă”, își amintește tânărul. Deoarece durerea era constantă, părinții lui l-au dus la SJD Barcelona Children's Hospital în februarie 2018, unde i s-a diagnosticat un sarcom Ewing la călcâiul piciorului drept.

„Când mi-au spus că am cancer, nu eram prea conștient de ceea ce se întâmpla. Aveam atunci 13 ani și primul lucru la care m-am gândit a fost că nu va trebui să merg la școală o perioadă”, își amintește acest tânăr portughez care locuia atunci în Matadepera, unde se stabilise familia sa din motive profesionale. Tiago nu a conștientizat cu adevărat gravitatea bolii sale decât după ce a început chimioterapia și a aflat că ar putea să-și piardă piciorul. „Întotdeauna mi-a plăcut sportul. Pe atunci jucam fotbal și gândul că mi-aș putea pierde piciorul m-a deprimat. Viața mea nu ar fi fost la fel dacă dr. Torner și echipa sa nu mi-ar fi găsit o alternativă la amputarea piciorului”, povestește el.

Echipa care l-a îngrijit pe Tiago a luat în considerare efectuarea unui transplant de os pentru a-l înlocui pe cel afectat și a reconstrui călcâiul. Dr. Ferran Torner, șeful Unității de Sarcoame și Tumori Musculo-scheletice de la SJD Barcelona, explică faptul că reconstrucția osului calcaneu prezintă o mare dificultate și că, pe lângă acest aspect, se adăuga o problemă suplimentară, și anume faptul că băncile de sânge și țesuturi nu păstrează de obicei oase calcaneene. „A trebuit să facem o solicitare expresă și să așteptăm sosirea unui donator compatibil”, își amintește Torner.

În cele din urmă, pe 22 mai 2018, Tiago a intrat în sala de operație. Operația a fost un succes, băiatul și-a revenit rapid și, câteva luni mai târziu, a fost externat. În prezent, tânărul practică sport și, ocazional, aleargă la maraton. „Datorită SJD Barcelona, efortului și capacității de inovare a profesioniștilor săi, astăzi duc o viață normală. Sunt foarte recunoscător și am amintiri foarte frumoase despre spital, atât pentru profesionalismul celor care lucrează acolo, cât și pentru umanitatea lor”, afirmă tânărul, care are acum 21 de ani și locuiește și lucrează în Brazilia, la o multinațională germană, ca inginer informatic.